Articole

Paradoxul schimbării

Psihologul umanist Carl Rogers spunea că „Paradoxul curios este că atunci când mă accept așa cum sunt eu, atunci eu pot să mă schimb”. Citatul acesta circulă în diverse forme și cred că putem avea diferite reacții când intrăm in contact cu ideea pe care o exprimă. Pentru unii din noi acest citat ar putea facilita o revelație, în timp ce alții ar putea fi contrariați de idee sau confuzi cu privire la sensul ei. Experiența mea de terapeut mi-a confirmat că schimbarea apare pe fondul acceptării sinelui, a celorlalți și a vieții, iar mai jos voi scrie câteva lucruri cu privire la asta.

Pentru că uneori suferința psihică este intensă, ne dorim să scăpăm de ea în cel mai scurt timp posibil. E absolut logic și rezonabil să ne dorim asta. Felul în care suntem construiți ne face să căutăm plăcerea și să evităm durerea. Însă durerea psihologică doar se intensifică când suntem într-o permanentă luptă cu ea. A accepta că suferim și că această suferință se poate manifesta în diverse feluri – prin lipsă de speranță, neliniște puternică, tendința de a ne izola sau gânduri repetitive, pe care ne este greu să le scoatem din minte – poate face trăirea suferinței mai ușor de suportat. A vedea lucrurile așa cum sunt în prezent și a ne aminti că suferința face parte din viață ne pregătește pentru procesul de schimbare. Invers, dacă încercăm să ignorăm ce simțim, să dăm la o parte emoțiile și gândurile, să facem ceva astfel încât să nu le avem, adică dacă nu le acceptăm rămânem blocați în procesul de schimbare. Fără simțirea și întelegerea suferinței, putem doar găsi metode rapide de a o evita, dar asta nu ne va ajuta pe termen lung.

Spuneam mai sus despre a privi lucrurile așa cum sunt în prezent. De multe ori, tindem să avem în minte o idee despre “cum ar trebui” să arate viața noastră. Anxietatea și depresia se simt ca la ele acasă când discrepanțele între imaginea ideală despre cum ar trebui viața noastră să fie și situația actuală, cum este, sunt prea mari. A renunța cu totul la acea imagine nu este neapărat recomandat, pentru că imaginea respectivă poate să ne ofere informații importante cu privire la lucrurile care ne dau sens vieții. Însă a insista cu tărie că viața așa trebuie să fie, cum ne-o imaginăm noi, este unul din modurile în care ne putem face profund nefericiți. În schimb, acceptarea vieții cu bune și cu rele, succese și dezamăgiri, satisfacții și frustrări ne poate scuti de niște lupte nenecesare.

Un alt aspect interesant legat de schimbare este dorința noastră de a ne schimba personalitatea, felul de a fi. Societatea în care trăim ne transmite o grămadă de mesaje care pot să creeze confuzie. “Fii tu însuți/ însăți” și “Schimbă-te în 4 pași simpli”; “Îndrăznește pentru mai mult” și “Fii recunoscător pentru ceea ce ai”. Exemplele pot continua, însă ce e important de subliniat este că, bombardați de aceste mesaje, nu mai știm ce e realist și ce nu e realist în ceea ce privește schimbarea. De asta putem să ne propunem niște lucruri care doar ne vor dezamăgi, de exemplu să ajung cel mai extravertit om, chiar dacă predispoziția mea naturală înclină spre introversie.

Tendința noastră naturală este una înspre creștere și auto-depășire și de multe ori într-un mediu prielnic putem să ne manifestăm această tendință. Însă uneori ne presăm prea mult să ne dezvoltăm și uităm de nevoia umană de a ne accepta necondiționat. Ne condiționăm acceptarea de tot felul de lucruri (dacă aș fi mai carismatic/carismatică, deștept/deșteaptă, slab/slabă m-aș putea accepta) și ne setăm standarde care de multe ori sunt greu sau chiar imposibil de atins. Mai mult, când reușim să atingem un obiectiv, sărim imediat la următorul. Ori dacă facem asta, ne punem mereu alte și alte obiective imediat ce le-am îndeplinit pe cele de dinainte, putem ajunge să ne simțim ca hamsterii care aleargă pe rotiță. E obositor, frustrant, organismul nostru nu poate ține pasul cu cerințele noastre de la el. Schimbarea se face mai greu dacă nu ne acceptăm limitele sau defectele. E mult mai ușor să devenim defensivi și să ignorăm un feedback important, dacă simțim o rușine profundă generată de lipsa acceptării propriilor limitări.

Procesul schimbării este lung și de multe ori anevoios, așadar avem nevoie de toate resursele de care dispunem ca să îl parcurgem. Însă dacă resursele merg înspre a „repara” pagubele produse de auto-critică, învinovățire și nemulțumire, ele la un moment dat devin insuficiente. De aceea, dacă ne tratăm cu blândețe, înțelegere și acceptare, șansele să ajungem acolo unde dorim să fim sunt mult, mult mai mari.

Te încurajez, așadar, să reflectezi asupra paradoxului schimbării, iar dacă ai nevoie de sprijin din partea unui psiholog, te așteptăm cu drag la cabinetele noastre din București sau Cluj. În caz că nu poți ajunge, intră pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii poți accesa pagina de Contact a site-ului și poti realiza o programare.

NOU! Accesează gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GandesteSanatos din AppStore și GooglePlay. Dacă dorești și interacțiune cu un psiholog te poți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psihoterapeut Alexandra Păcurar

www.gandestesanatos.ro

www.psihosolutii.ro